Această tradiție cu rădăcini scandinave, preluată la mijlocul secolului al XVIII-lea de Curtea Regală a Marii Britanii prin bunicul reginei Maria, principele consort Albert, și ulterior de marile curți europene, a fost adoptată rapid de elitele României, marcând trecerea de la obiceiuri rurale tradiționale la un Crăciun european puternic influențat de regalitate.
Decenii la rând, cât timp România a fost monarhie, Crăciunul a avut o triplă dimensiune: ceremoniile oficiale – care implicau discursuri politice, ridicări în rang, defilări și primirea cetelor de colindători – privite ca o obligație a suveranilor față de popor, de la care nu s-au abătut nici măcar în vreme de război, apoi erau balurile regale, cu siguranță cel mai așteptat eveniment monden al anului, dar care stabilea subtil o anumită ierarhie în preferințele casei regale și nu în ultimul rând, latura filantropică.
Bugetul alocat de familia regală pentru Crăciunul săracilor
De Crăciun, săracii României care trăiau în mahalalele marilor orașe, erau scutiți de datoriile făcute la „muntele de pietate”, primeau ajutoare consistente în bani, lemne pentru foc, haine groase pentru iarnă, Casa Regală rezervând un buget generos, aprobat anual pentru acest obicei. În 1911, de exemplu, pentru ajutorul oferit săracilor au fost alocați 45.000 de lei, aproape 3 milioane de lei în zilele noastre. În anii ‘30 suma rezervată nevoiașilor ajunsese la 250.000 de lei, aproximativ 20 de milioane de lei în prezent.
„Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun sau distribuit în tot cursul săptămînii trecute, din partea regelui și reginei și principesei Romîniei, pe la săracii din București, precum și la cei din Iași, Craiova, Bîrlad și alte localități din țară, 45.000 lei, în bani, lemne, îmbrăcăminte și prin liberare de amanetări mici de la Muntele de pietate. Numărul săracilor ajutați trece peste 2300 numai în București”, nota ziarul Adevărul în ediția din 29 decembrie 1911.
Cel mai mare ajutor însă în bani și lemne îl dă Palatul Regal, pe sub ascuns ca «să nu știe stînga ceea ce face dreapta». În adevăr, Palatul împarte în timpul sărbătorilor mai multe zeci de mii de lei și aproape un milion jumătate de kilograme lemne. Aproape toate societățile de binefacere din București sunt patronate de M.S. Regina sau de A.S.R. Principesa Maria. Este destul să amintim de societățile «Regina Elisabeta», «Principesa Maria», «Obolul», «Tibișoil», care împart ajutoare în bani, haine și lemne. Apoi vin «Clubul agricol», «Societatea pentru ajutorul elevilor săraci», «Cantina școlară», cari împart haine și încălțăminte la elevii săraci.
Generozitatea, importată de la marile curți regale europene
Tradiția actelor de caritate ale suveranilor români a fost și ea importată de la marile case regale europene. Sunt de notorietate fotografiile cu mesele săracilor și împărțirea de bani familiilor nevoiașe care erau chemate pentru acest moment special direct la curtea regală a Spaniei.
„În toate ţările civilizate oficialitatea ca şi cercurile conducătoare se interesează foarte mult de sărbătorile celor săraci. Mai ales cu ocazia Crăciunului trecut, criza şi şomajul care bântue cu furie, au făcut cu acest interes să crească şi ajutoarele acordate să reprezinte sume importante. Astfel, regina Victoria Eugenia a Spaniei, a primit la palatul regal din Madrid, un număr impresionat de familii nevoiaşe, cărora le-a împărţit «manu-proprio» ajutoarele. Tot astfel familia noastră regală a acordat ajutoare importante săracilor din Capitală şi din provincie”, scria revista Realitatea Ilustrată în ediția din decembrie 1931. (FOTO)
Dialogul dintre regina Maria și un copil sărman din satul Poieni
Un episod impresionant, petrecut în ajunul Crăciunului din 1929, la Iași, unde se afla reședința regală de la Poieni, este relatat de gazetele românești din epocă. Regina Maria împreună cu ex-regina Elisabeta şi domniţa Ileana au organizat un brad de Crăciun pentru toți copiii din satul Poieni. În timpul serbării, regina a observat în mulțime un copil retras care părea nemulțumit de darurile primite. Curioasă să vadă care era motivul supărării, regina Maria a intrat în dialog cu băiatul.
„Şi copilaşul privind ghetele pe care mâinele regeşti i le dăruise, clipind din ochii nevinovaţi spuse că încălţămintele pe care le-a primit, sunt prea mari pentru dânsul; şi că desigur, i le va lua tătuţa. – «Nu e nimic», adăugă cu bunătate regina Maria. Şi dându-i încă o pereche de încălţăminte continuă: …«iată încă o pereche şi pentru tine»”, relatează momentul ziarul Opinia, în ediția din 29 decembrie 1929.
Zeci de deținuți grațiați de Crăciun
Această perioadă specială din an era așteptată inclusiv de deținuți. În decembrie, era momentul în care regele anunța lista decretelor de grațiere, dar și numele celor care beneficiau de pedepse reduse. De exemplu, în decembrie 1904, regele Carol I a eliberat din închisoare peste 30 de deținuți.
„M.S. Regele, cu ocazia sf. Sărbători, a bine-voit a grația de restul închisorii ce mai au de făcut pe 39 condamnați, a redus pedepsele la 73 condamnați și a comutat pedeapsa muncei silnice pe viață, calculată de la punerea în executare a hotarîrei definitive, la cîte 30 ani muncă silnică, la 18 condamnați. Decretele au apărut în «Monitorul oficial» de astăzi”, anunța ziarul Voința Națională în ediția din 25 decembrie 1904.
Pregătirea Balului de Crăciun de la Palatul Regal
În paralel cu actele de binefacere se pregăteau fastuoasele ceremonii organizate la Palatul Regal din București, dar și pe Calea Victoriei. Era momentul rezervat oficialilor, ofițerilor căsătoriți și deopotrivă angajaților curții regale.
Se țineau discursuri, se ofereau distincții, se anunțau ridicările în rang, iar în final erau așteptate cetele de colindători. Tradiția primului pom de Crăciun organizat la Palatul Regal a fost păstrată de toți cei patru suverani ai României.
Pregătirile pentru Crăciun începeau cu două săptămâni înainte, în toată această forfotă fiind implicat tot aparatul care deservea familia regală. Bradul era adus de la Sinaia și trebuia să fie suficient de înalt încât să ajungă până la nivelul tavanului palatului regal. Apoi urma goana după vâsc. Era o tradiție importată și ea de la Curtea Regală a Angliei, adusă în România de regina Maria. Astfel, toate încăperile reședințelor regale erau decorate cu această plantă pentru a aduce noroc.
Vâscul era comandat special de la Iași, de pe domeniul de la Poieni și trebuia să ajungă la București în același timp cu bradul. Decorațiunile pentru pomul de Crăciun erau și ele comandate în Germania și veneau în cantități uriașe, pentru că „erau ieftine”.
„La 24 Decembrie avea loc la Cotroceni serbarea pomului de Crăciun. Cu două săptămâni înainte începeau pregătirile de tot felul. Grădinarul de la Castelul Peleş trimitea un brad înalt şi frumos, pe alese, Beghenau, inspectorul silvic de pe domeniul de vânătoare al Principelui trimitea vânat, Brüning, administratorul moșiei Principelui, Poenii, de lângă lași, trimitea vâsc, din ordinul Principesei care ținea la tradiția englezească de a împodobi de Crăciun camerele cu vâsc. De la Nürnberg, din Germania se aduceau podoabe pentru pom. Erau cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată; soseau colete întregi pentru că erau ieftine de tot”, scrie Eugeniu Arthur Buhman (n.r. – secretar personal al regelui Carol al II-lea, printre altele) în memoriile sale „Patru decenii în serviciul Casei Regale a României”.
Ce cadouri se ofereau de Crăciun la Palatul Regal
Dacă pregătirile pentru organizarea serbării Pomului de Crăciun erau lăsate în mâinile personalului de la Curte, alegerea cadourilor era un act mult mai intim, decizia aparținând exclusiv membrilor familiei regale. Fiecare dar oferit apropiaților avea o anume însemnătate, iar orice mic detaliu, modul în care era ambalat cadoul sau prezența monogramei regelui aveau o simbolistică anume în epocă și pe care o putem intui astăzi. Această personalizare – cadoul primit din mâna suveranului și monograma brodată/gravată – transforma obiectul într-un simbol al grației regale.
Pentru cadouri erau preferate broșele cu pietre prețioase pentru doamne și butonii sau acele de cravată, de asemenea, accesorizate cu rubine sau perle, pentru domni. În memoriile sale, secretarul personal al regelui Carol al II-lea susține că în ajun de Crăciun principii vizitau prăvăliile de pe Calea Victoriei din București în special bijutierul Joseph Resch. Casa sa realiza decorații (n.r. – Ordinul „Carol I” în grad de Colan, 1906; Ordinul „Coroana României”), bijuterii Art Deco cu diamante și perle, ceasuri Patek Philippe/Movado gravate, plus prima coroană a reginei Maria după schițele lui Nicolae Grigorescu.
Lucrările semnate de casa Resch decorau Palatul Peleș și erau înmânate adesea ca daruri de Crăciun regale. Un alt furnizor al Casei Regale era magazinul O. H. Müller, specializat în porțelanuri fine, argintărie și obiecte de lux, activ pe Calea Victoriei din București în perioada interbelică.
Casa Müller realiza cadouri Crăciun personalizate – servicii de ceai cu monograme regale, ornamente de masă sau bibelouri pentru brad, comandate de regina Maria pentru daruri intime oferite familiei și apropiaților. O parte dintre aceste piese sunt expuse azi la Peleș și Cotroceni.
Cheltuiala nu mai putea trece neobservată
Obiceiul împărțirii de cadouri în seara de Ajun a fost implementat de regele Carol I. În acei ani, numărul celor favorizați de dărnicia casei regale era restrâns, iar cheltuiala nu avea o atât de mare însemnătate. Cadourile regale erau mai degrabă simbolice, fotografii ale regelui cu semnătura sa, de exemplu.
Cu timpul însă, austeritatea lui Carol a fost înlocuită de generozitatea debordantă a principesei Maria moștenită apoi de fiul ei, Carol al II-lea, iar costurile cadourilor de Crăciun nu mai puteau fi trecute cu vederea.
„…distribuirea aceasta de daruri nu se înfățișa ca un capitol bugetar de vreo însemnătate, mai pe urmă însă, mai ales sub domnia regelui Carol al II-lea, numărul întregului personal, superior și inferior, acela din Capitală, precum și acela din afară care se bucura şi el de această atențiune, se mărise într-atâta, odată cu urcarea preţurilor lucrurilor, încât se prezenta acuma ca o cheltuială ce nu se mai putea trece neobservată și de aceia în ultimii ani s-a produs oarecare parcimonie cu prilejul acestei intime serbări”, scrie Buhman în memoriile sale.
Primul Crăciun de după război
Perioada grea care a urmat după Primul Război Mondial nu a anulat tradiția împărțirii de daruri la curte. S-au redus însă cheltuielile, iar bijuteriile de mare valoare au fost înlocuite cu obiecte „fine” din trusoul reginei. Reiese acest lucru din „Însemnările zilnice” ale reginei Maria.
„Mai ales în acest an dăruiesc din propriile mele lucruri de preț, lucruri fine, care în clipa de față nu s-ar putea cumpăra. Am reușit, mai mult sau mai puțin, să găsesc câte ceva pentru fiecare, și lucruri drăguțe pe deasupra. Fetele și doamnele mele au primit câteva din frumoasele mele evantaie, am o mare colecție, iar fetele au mai avut și lucruri de îmbrăcăminte care să le înfrumusețeze garderoba (…) Am avut doar un mic brad de Crăciun pe bufet și darurile modeste au fost date din mână în mână”, scria regina Maria în decembrie 1918.
În acel an, celebrul bal regal a fost înlocuit de o petrecere organizată de familia de bancheri Chrissoveloni în cinstea soldaților francezi, englezi și români, unde familia regală și doamnele de onoare au fost îmbrăcate în costume populare românești.
Cum era împodobit bradul de Crăciun la Curtea Regală
În primii ani de domnie ai regelui Carol I, bradul de Crăciun, chiar dacă ales special fie din pădurile de lângă București, fie adus direct de la Sinaia, era împodobit sobru, cu decorațiuni din hârtie colorată și ghirlande strălucitoare.
Ulterior, principesa Maria avea să-și pună amprenta și asupra acestui detaliu. Bradul era decorat monocrom, iar lumânările tradiționale au fost înlocuite cu instalație electrică. Nu era un moft neapărat. Pomul de Crăciun fiind înalt până la tavan, exista riscul producerii unui incendiu, dacă pentru lumini erau folosite lumânările.
„Când bradul sosit din Sinaia era aşezat în marea sală de bal, Principesa invita câteva domnișoare din societate la masa de seară şi după masă ajuta toată lumea la împodobirea imensului pom care ajungea până în tavan. Din cauza înălțimii sale nu se fixau pe el lumânări, cum e datina, ci nişte mici lămpi electrice de toate culorile. În unii ani, după cum dorea Principesa, pomul nu purta decât podoabe şi lumini albe; pe crengi se presăra un fel de puf alb din azbest care imita la perfecție zăpada şi după ce bradul era considerat ca suficient încărcat, seara se termina şi cu dans”, scria în memoriile sale Eugeniu Arthur Buhman.
Împodobirea bradului din Palatul Regal avea de regulă două etape. Prima, era rezervată unui moment de intimitate al familiei regale. Copiii și adulții participau deopotrivă la acest moment când se renunța la eticheta atât de rigidă de la Curte. O secvență sensibilă petrecută într-un Ajun de Crăciun, care dezvăluie fața umană a prințului Ferdinand, este descrisă în „Amintiri” de Zoe Cămărășescu, fiica doamnei de onoare a reginei Elisabeta, Zoe Bengescu.
„Bradul înalt până la tavan aștepta să fie îmbrăcat în veșmintele lui de sărbătoare. Ca să ajungă până la vârf, câte un băiat dintre prietenii noștri se urca pe scara așezată lângă pom și fetele îi treceau lucrurile de agățat sus. Prințul Ferdinand glumea cu noi, prinzându-ne stele de fir în păr și sfeșnice (suporturi pentru lumânări) de fuste”.
Cum era împodobit bradul de Crăciun la Curtea Regală
Balul din Ajun
La balul regal din Ajun, care începea la ora 18.00, petrecea „toată omenirea curții de la Cotroceni”, începând cu doamnele de onoare, funcționari de stat atașați la palat și până la ultimul rândaș de la grajd, îmbrăcați toți în haine de sărbătoare.
Sub imensul brad de Crăciun era amplasată o masă lungă pe care se aflau cadourile care urmau să fie împărțite invitaților. Poziția darurilor era importantă: mai întâi cadourile pentru rege și regină, apoi cele rezervate membrilor familiei regale și în cele din urmă „micile atenții” pentru restul participanților.
Fiecare cadou avea un bilețel atașat pe care era scris numele destinatarului. De acest detaliu se ocupa personal principele Ferdinand și tot el era cel care împărțea personal darurile. „După împărțirea cadourilor personalul se retrăgea şi rămânea numai Familia Regală cu demnitarii Curții invitați care se aşezau la masă. La orele 10 și 30, cel mult 11, festivitatea era isprăvită”, scrie Buhman.
Oaspeți nemulțumiți de valoarea cadourilor
Valoarea cadourilor era mult cântărită de către invitați. În funcție de ceea ce primeau în Ajunul Crăciunului din partea regelui, se stabilea o ierarhie imaginară în rândul oaspeților chemați la curtea regală. Sunt mărturii în acest sens, dar sunt mai degrabă interpretări subiective.
În memoriile bibliotecarului Palatului Regal, G.T. Kirileanu, este redat un dialog pe care l-a avut, la balul de Crăciun din 1914, cu unul dintre invitații dezamăgiți de cadoul primit din partea regelui Ferdinand, mult sub valoarea celor primite de la Carol I.
„Dl. Butculescu zice că am căzut mai jos decât sub regele Carol, deoarece lui i-a dat o statuie de vreo 100-150 lei și un ac de cravată tot cam pe atâta, pe când sub regele Carol căpăta mobile de peste 500 lei. Eu am primit un pocal de ou de struț și un ac de cravată”, scria Kirileanu în memoriile sale consemnate de revista Astra.
Un episod similar este descris în „Amintiri”, de Zoe Cămărășescu, fiica doamnei de onoare a reginei Elisabeta, Zoe Bengescu.
„În seara Crăciunului mama se ducea la Cotroceni, cu regele, regina și toată Curtea care-și primea în seara aceea darurile regale. Așteptam cu nerăbdare întoarcerea ei, ca să ne povestească ce jucării au primit prinții cei mici și ce daruri au primit ea și ceilalți invitați. Darul ei era întotdeauna o bijuterie mai puțin importantă decât aceea a doamnei Mavrogheni (n.r. – Olga Mavrogeni, născută Catargi, a fost Mare Doamnă de Onoare a Reginei Elisabeta a României, timp de 34 de ani) fiindcă, de Crăciun, îi plătea regele și chiria. În fiecare an se gândea cu strângere de inimă oare nu i-o suprima acel surplus monsieur Basset (n.r. – Louis Basset a fost administrator al bunurilor regale și executor testamentar al regelui Carol I)?”.
Exista însă o explicație mult mai pertinentă cu privire la diferența de valoare a cadourilor oferite de Carol I în comparație cu succesorii săi. În primii ani de monarhie, invitații la balul de Crăciun erau mult mai puțini, astfel că suveranul își permitea să ofere daruri scumpe, tablouri de valoare, servicii de masă din argint pentru 12 persoane, chiar covoare și obiecte de mobilier.
Cadourile de Crăciun au devenit simbolice, asta dacă bijuteriile cu safire pot fi apreciate astfel, odată cu majorarea considerabilă a numărului de angajați ai Curții Regale, cu precădere după ce la tron a venit Ferdinand.
Meniul de Crăciun, la Curtea Regală
Meniul pentru mesele festive din Ajunul Crăciunului și din seara de Crăciun erau în proporție covârșitoare de inspirație franceză și germană. Cozonacul, așa cum îl știm astăzi, nu era prezent în meniu. Desertul suprem de Crăciun era acest Baumkuchen ( n.r. -„tortul copac” în germană) o prăjitură tradițională germană, în 10, 12 straturi de blat cu migdale și ciocolată, introdusă la Curtea Regală a României de Carol I, cu forma unui trunchi de brad.
Regina Maria îl descria în „Povestea vieții mele” ca delicatesă germană irezistibilă, servită la serbări intime de Ajun, alături de cadouri de la Joseph Resch sau O.H. Müller.
„Pentru masa de gală din Ajunul Crăciunului din 1925, meniul era sofisticat și greu, predominante fiind preparatele din carne de vânat.
Supă Célestine, carne rece de Crăciun: căpățână de porc mistreț, carne prăjită, carne presată, curcan, jambon, limbă de vacă, purcel de lapte, paté de ficat și de ficat de gâscă, piftie de curcă și de găină, sos Cumberland și muştar, salată, spanac cu smântână, și Plum Pudding.
În ziua de Crăciun meniul devenea ceva mai lejer, fiind eliminate cărnurile grele din Ajun: somn à la Mirabeau, curcă Talleyrand, salată, conopidă gratinată, jeleu de mandarine cu frișcă și cafea”, menționează revista Astra.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
